amocul pregătirilor pentru crăciun e la apogeu
fiecare vrea să fie para ultra și extra
mai puțin eu
cum timp mai e berechet am zis să fac
orânduială-n balcon florile să nu fie
sărutate de ăla sub zero zis și făcut
într-un ghiveci lângă-o beldie
crescută dintr-un fulg adus de vânt
o goangă un cărăbuș un coleopter mă rog
amorțit cu gaidele-n sus
dând de căldură face câteva mișcări din picioare
se-ntoarce și-o taie pe beldie cu avânt
până la mijloc e totul ok dar ea
începe ușor să se-ndoaie
tenace cu lăbuțele el tot vrea mai sus
înconștient că susul e vale și cade
vrea încă și încă să-și repete urcușul
măi sisif îi zic de ce ești dobitoc
nu vezi că totu-i zădarnic
tai beldia presor o mână de mraniță nouă
el scormonește prin ea se oprește
se bucură zic o fi găsit în sfârșit acolo ceva

de ce oare suntem cărăbuși tot urcând
pe beldia vanităților noastre când doar
trebuie să căutăm în mranița prezentului că oricum
vom găsi să ne bucurăm ceva bun