n-am stat cu nimeni în crâșmă
cum ai zis tu și cum aprobativ
am dat eu din cap eram într-un fel rușinat
am cumpărat pe lângă țigări alune
și-am ocolit-o prin parc la salcâmul
acela dintre castani cel cu multe tufe de
vâsc și veverița ce alerga într-una
pe el luând alunele noastre și fuga
în scorboră știi trecuți dar ne
bucuram ca niște copii

pe mine aleargă și fă tot ce vrei
sunt al tău suport gheruțele tale
cu spini îmi apăr pe vârfuri de poale
tufele mele de vâsc fragede-mi erau
crengile atunci ce bucuros eram când
venea păsărica totdeauna și fiecare
aducea pe picior o lipicioasă sămânță
care în mine prindea rădăcini furându-mi
din vlagă dar ce știam eu înfloream
le-amețeam cu parfum și cât de frumos
cântau la umbra frunzelor mele an
după an au venit și-au plecat lăsând
vâscuri în urmă până tu ștrengaro venind
repede ai zvârlit putregaiul făcând cuib
din inima mea i-am pus la rădăcină alunele
și-așteptam veverița s-apară cred că dormea
ca un ecou i-am auzit atunci șoapta lui
de-astă vară și uimit mi-am dat seama
că salcâmul acela sunt eu

cu centrala dată la 20 și după baia ferbinte
credeam dar ai adormit bine că poți cuminte-am să
stau în gând cu tufele mele de vâsc