întunericu-i noapte orbire e moarte
ochiul vieții se deschide și se închide
viața e-o jumătate de clipă clipim instnctiv
să nu știm de lupta disperată cu moartea
ce se cuibărește în noi lacrima-i fărâma
de întuneric fulgerată de lumină în clipă
prefăcută în pelicula limpezirii vederii

eu pleoapa de sus
tu pleoapa de jos
pe ochiul iubirii ne-atingem
orbiți de atâta lumină din noi

clipă zic și ea a trecut mai pierd câteva
privind-o uimit dar mai iute mi-i gândul
o prind o fac gumă și-o mestec plăcut
are mirosul trupului tău dezvelit de opreliști
dinții ar mai vrea duios să te ptindă de
sfârcuri de sân dar cu vârful limbii mușcate
de tine o-mping printre întredeschisele
buze care atât de mult și frumos
te-au mințit și umflu o fac un balon
trecători discreți sau nu își dau coate
hei și eu umflu până ești toată cuprinsă
în ea poate știi tu spune-mi că nu știu
de ce a făcut pleoasc degeaba o mestec
din nou gustul e searbăd nu-i frumos
să o scuip într-un șervețel de unică
folosință o strecor împachetată
civilizat o arunc la coÈ™ de gunoi

oare sunt dependent de mai vreau încă o clipă