în fiecare oglindă se ascunde chipul celui care nu știe
și îl zăresc cu coada ochiului când trec
mă urmărește, eu mă fac că nu știu nimic
de fiecare dată același chip crispat
puțin mirat și mai ales pierdut
el e cel care nu știe
el nu știe să răspundă la întrebări simple
sau la efuziuni de simpatie
nu a învățat încă să mulțumească
și se pierde în explicatii inutil de lungi și plictisitoare
și m-aș opri să-l întreb ce se întâmplă
dar mă tem că dacă vom aștepta
țeserea pânzelor
nu va mai rămane cine să afle răspunsul
în numele lui
vă mulțumesc pentru tot