nu există.
el trebuie să crească din sămânța voinței tale
ca un fir, ca un pui, ca un trunchi
cu rădăcinile adânc înfipte-n marea temerilor
și ramurile larg desfăcute către vis
o sămânță fără ploaie
nu-și poate începe drumul către desăvârșire
și ploaia fără vântul care s-o poarte
pregătindu-i calea
e greu de înțeles

cât crezi că o să mai fugi de mine ?
strigă deșertul în urma mea
și vorbele mă îngroapă
fără să-mi lase timp
să-mi iau adio

drumul către libertate
o iluzie
ca perfuzie…