să te afunzi în noapte ca să îi sorbi răsuflarea
uitând că lumina te cere și te cerne
curățindu-te de toate rostitele

așa cum Calea Laptelui îndulcește cutele cerului
Drumul Robilor spală sufletele în lumină
adunându-le într-o singură oaste

femeie cu chip de copil și răsuflare de mugur
te strecori în suflete depănând albul uitării și roșul iertării
din caierul nopților pline de dor de mierea cerului

mărțișor cu nume de primăvară
cerul vuiește de gemetele mugurilor
ce-și leapădă înrobirea, ridicându-se la viață