nu aveam la îndemână decât o literă. așa că te-am strigat cu buzele strânse
noaptea nici nu era nevoie să strig. nopțile urlă de la sine
au o lumină despre care tu mi-ai vorbit când fumam pe malul oceanului
în orășelul acela mic. în lorient.

de atunci mă ascund noaptea de toate visele mele trăsnite.
te las pe tine ca pe un cavaler să provoci
să lupți cu toate clipele astea aspre și orbitoare

umbra aceasta a mea
umbra asta nebună împinsă pe scări
m-a avortat azi
și m-a lăsat la poarta ta.