moartea cu nenumăratele-i veșminte și înfățișări
este declarată cea mai mare seducătoare a tuturor timpurilor
căreia nu-i scapă nimeni și nimic

o vezi cum se strecoară-n pat lângă tine
sorbindu-ți lumina din ochi
și ultima răsuflare într-un lung sărut

se-așează tăcută la masă cu tine
împărțind pâinea și vinul
până la ultimul dumicat de aer

își pune centura, închide ochii
bagă cheia-n contact și-apasă pe accelerație
lăsându-ți o ultimă secvență în derulare

și mai e moartea frumoasă
de care te rogi, dar care trufașă pleacă cu altul
pentru că tu nu ți-ai terminat pedeapsa

moartea e una și aceeași
numai că fiecare o trăiește în felul său
bucurându-se astfel de inefabilul propriei creații