eternitatea vârstei mistice
trece de la o generație la alta, de la o copilărie la alta

cruciada copiilor a fost un prim mare semn de întrebare
rătăcitor printre atâtea multe alte întrebări
de unde vin? cine sunt? care-i menirea mea?
și acestea nu sunt decât primele trei

e timpul când încă te mai uiți după bau-bau,
îndrepți perna pentru Zâna Măseluță
și te chinui să-l întrezărești pe Moș Ene
cărând găleata lui de lipici pentru gene

înger-îngerașul meu își face loc lângă tine
alungă întunericul din spatele pleoapelor
și deschid zăgazurile viselor
ce-ți vor inunda toate cotloanele sufletului

undeva departe, finalul mă prinde nepregătit
o ultimă lacrimă se aruncă de la ultimul etaj
către tine copilărie
ce bine că n-ai știut toate răspunsurile la-întrebări

ce m-aș face toată eternitatea asta?