zădărnicie a zădărniciilor, totul e zădărnicie
bucură-te căci clipa nu-i aidoma orei și ora asemeni zilei

dimineața trage de tine și te dă jos din pat
cafeaua îți bagă degetele în nas amuzându-se
și când să-ți arunci ochii pe ziare
descoperi că-ai murit

oare are cine să dea telefon la salvare?
și oare moartea umblă și ea pe tocuri cui
scrijelind asfaltul zilelor
tăinuite-ntr-o ultimă răsuflare?

În ultima clipă, toată viața ți se derulează
ca un film mut în alb și negru
și cu precizie matematică
ți se indică momentul în care ai semnat pactul

sângele tău își varsă glicemia
în josul paginii
și-n dreptul banilor pe care i-ai primit
în schimbul lașității fardate

regretele nu țin loc nici de mâncare și nici de băutură
iar cavernele sufletești surpă temelia oricărei iertări