***

eu nu știu să-nchin într-o rugă: mi-e sete
când dau să mă-mbete cu vadra de vin
fecioare de lut în ie de in
cu trupuri de golem și aur în plete

ci năzui spre splai către-o apă curată
dar cana râvnită la sete nu-mi dai
aș vrea tâlhărind-l pocalul ce-l ai
când caut prin luturi cu gura crăpată

tânjesc către roua ce-ascunzi strânsă-n grai
dar tu în tăcere te dai ferecată.