într-o lume firească
nu mi-ar trebui
blush cremă de zi cremă de noapte
ruj, anticearcăn și tot așa
pentru că stând în soare
și în vânt
chipul meu ar avea libertatea cerului și a copacilor
frumusețea lanurilor grele de grâu
și mirosul ierbii

într-o lume normală
mi-ar fi de prisos
vopseaua de păr sutienele
bijuteriile la modă pantofii cu toc
cele șaptișpe perechi de blugi și
zecile de fuste cloș topuri și pantaloni cu dungă
pentru că iubind alergând după fluturi
crescând copii sau plivind legumele
trupul mi-ar fi asemenea florilor
sau buruienilor
fiecare înălțată de la pământ cu rostul ei
mai strâmbă sau mai dreaptă
cu frunze ascuțite sau rotunde
după cum a lăsat-o dumnezeu pe lume

într-o lume aievea
aș putea să strig și să mă înfurii îngrozitor
să plâng să suspin
să îmi fie teamă să fiu încruntată
ba aș putea și să fiu îngândurată
să visez orice și oricând
să fredonez melodii în gura mare
să dansez în ploaie
și să scriu poezii în căușul palmei
pentru că trăind printre arbori
izvoare și poieni domoale
nu mi-aș uita omenescul
curgerea firii mele de fiică a pământului
ar fi nestăvilită
lăsată să fie
cum după noapte e ziuă
și după viață moarte
după ciută un lup
și după oceane deșerturi