kazantzakis ni-l descrie
ca pe un om care –și iubea poporul
cu o putere de fascinație
pe care o dobândești
contemplând
se zice
marii șahiști înainte ca partida să înceapă
și să se termine remiză
miliarde de pământeni
cu fețe pământii
râzând murind gemând aplaudând
scâncetul de copil nenăscut
începe nesfârșita dimineață dintâia zi
victoriosul comunism versus capitalismul alienant
a nu se pune la socoteală excomunicarea lui boby fischer
scuipând cu putere pe drapelul american
flegmatic peste fiecare stea
peste care stat plin de victorii
de morți eroice de la est la vest
nordiștii &sudiștii
nu mai pot lua în seamă
focoasele argumentelor lui antisemite gazolina convingerilor
soarele începe să apună peste marea moartă
soljenițân ne povestește
că-n plin kremlin
lui lenin îi plăcea să se masturbeze
cum va salva el lumea cu o plăcere adevărată
tatăl nostru lenin trăiește-n coreea
comunismul n-a fost aplicat cum au gândit ,,clasicii’’
numai că eu prin ,,clasici’’ înțeleg altceva
,,clasic’’e tăti-mare străbunicul dinspre mamă
și pentru el legea lumii a fost bunătatea
& o infinită necurmată suferință