au pus pământ pe tine,
credeai că e cer, îl strigai pe dumnezeu prin megafoane;
și ți-a răgușit vocea,
s-a împrăștiat pudra: cenușa parfumată a eonilor.



pot căpăta orice formă întâmplările din jurul inimii,
o mână nevăzută coase un asfințit de altul,
adâncă devine rana din graba întunericului,
pântecul solar al secundei se subțiază,
trup de femeie,
(neroditor)
cât l-ai iubit!
ți-a lipsit curajul să-i spui: EU sau EA…

întâmplările din jurul inimii
se vor răsuci, precum morții în mormintele lor
pentru o nouă paradigmă a speranței
în versuri fragile,
fluide,
să treacă prin coloanele arterelor,
ca odinioară nestrămutata credință în zei, prin marmură;
în versuri ce vor îmbătrâni fără tine,
încercând să lărgească două corzi de chitară
pentru nicio vânare de vânt.