la ce bun firimiturile de gând?!
la ce bun meae culpae-le astea cu tot ritualul ridicol și fals
distrăgându-te de la esențial?
și toate gesturile cu încetinitorul ca și cum
ți-ar fi o teamă bolnavă să nu greșești să nu greșești
te împiedici de tine de nesiguranța ce ia constant
forma obstacolelor din sporturile ecvestre
la ce bun târșâitul ăsta prin tine?
și pe cine o să impresioneze răsuflarea de muribund când
zarurile deja au fost aruncate?!

la ce bun?! la ce bun?! când avem
realitatea acestor cioburi pe care în sfârșit
nu ne mai ferim să călcăm
le lăsăm să ne intre în sânge să ne modifice
mersul adn-urile cv-ul
acum știm
orice risipă se plătește
săgeata nu trece de 2 ori prin același punct