oglinda mă acostase
o privire atât de cunoscută care nu era a mea
tu o puseseși cândva pe chipul meu și acum
acum venise vremea să-mi amintesc
a fost ca și cum o nevoie acută de mine cea dinainte
își cerea drepturile poate
un gând de-al tău răzlețit dincolo de tine încerca
să-și dovedească realitatea dintotdeauna
am înțeles mai mult am simțit
cât de mult semănăm
că asta nu se va schimba niciodată niciodată
împotriva oricărei distanțe
a oricărei imoralități
a oricărei împotriviri și eu...
eu... care uitasem de tine...