suntem ireali în iarna asta
care a uitat să vină peste oraș
dacă nu ninge
nu se nasc îngeri
și demonii umblă dezlegați
prin sufletul meu

e atât de puțin noi
când vine seara și eu sunt aici
ascunsă într-o cutie cu bijuterii așteptând
să învârți o cheiță
ca să dansez pentru tine

e atât de puțin noi
când e dimineață și nu ești aici
să nu-mi amintesc mirosul tău
e mai cumplit decât să-ți uit chipul
sau mâinile
să nu te mai descopere întotdeauna mirate
de partea cealaltă a patului

în toată viața noastră e atât de puțin noi
încât am nevoie de mirosul tău alb
ca de o amuletă
care să-mi confirme că nu trăim într-un vis
doar iarna asta zăpăcită
a uitat pentru o clipă
cum să ningă