ajunsesem
să mă gândesc la zăpezile copilăriei
înnotând printre răstimpuri de cravate roz
amânatele războaie ale sinelui meu profund
cu sinea profundă a cărților cu pagini
din care imaculatele mușcară
lector in fabula
&fiind copleșit de treburi grave
nu m-am mai putut întoarce
nici pentru aurul unui banc de nisip
pe care morunii își leapădă
solzii onirici după împerechere
apele se-ntorc spre izvoare
&EU
cel mai puternic om
de după ghilgameș
cia fbi mossad-ul
nu am reușit să pricep
dispariția
celor pe care-i regăsisem a fi săraci
dar fericiți atât de fericiți
încât brusc
aș fi condamnat
toți ticăloșii
pe care-i văd
zilnic fără
să-i mai întreb
dacă strămoșii lor
ar fi meritat &ei
să-și continue progeniturile
s-a mai spus
nu se știe cine pe cine
circumstanțialul de excepție
nu se mai studiază nici la facultate
indestructibila legătură dintre a fi &
monologul lui hamlet e o continuă moarte
cartea morților
mi-a fost dată
spre a nu-i lăsa
să moară în acest vis
de iarnă-primăvară