chiar sub coșul centralei în scobitura de scârț
din câteva bețe și-au făcut cuib guguștiucii
pe rând clocesc ouăle
parcă-s tâmplele mele clocitoare de gânduri
pui vor ieși și-i vor crește
din gânduri s-or naște cuvinte...
primul rând de pui aproape de zbor
au făcut imprudența să zboare
și au căzut ajungând papa bun
mâțelor vagaboande
taman ca imperfectele-mi poezii
halite de mâța uitării...

clocesc din nou
preventiv am atașat sub cuib un suport
până la zborul de tot să nu mai cadă
uite-așa
să râmână mâța cu gura uscată...
în puii mei...