îmi plac
oamenii buni
am o slăbiciune pentru Suflet
culeg rochii-ale-rândunicii și turcoazul cicorii
în văzul celor atât de serioși
atât de bătrâni
contrariați de gesturile mele
ratez tramvai după tramvai doar ca să înțeleg încă o dată
cum doare galbenul de sânziene când Sfântul Ioan a trecut
fără ca eu să știu
îmi cer iertare dar
astăzi exist înainte de
„la început a fost Cuvântul”
sunt înainte de orice început și
altfel doare
nu știu dacă îmi pot alege
numele mama prietenii... neprietenii
marea iubire și
consecințele ei
îmi place violetul să las ploile
să-și facă de cap pe străzi acoperite de inimi
mă tot bat pe umeri
nu mă supăr
când ei adorm eu de-abia mă trezesc
același drum prăfuit de țară
un petic dintr-o imaginație
aceiași mărăcini pufoși în trandafiriu tandru
piersici la nesfârșit pârguindu-se și libelule
șopârle fantastice
o pereche de picioare de copil
espadrile albe-albe
5 înghețate...
habar nu am ce-am făcut să merit
toată
această
Minune...