Te-ai întrebat vreodată dacă vreau să înțelegi ce scriu
dacă nu cumva întorc cuvintele pe dos
le dau cu ojă sidefie le pictez pe inelar răscrucea

Taci ca apusul înghesuit între ciori
mâzgălești furtuna din creștetul irisului pe fiecare perete
ce dezvelește interiorul acela pătrat
în care dormi chinuiești aerul sau ștergi puful unor fluturi

E-atâta ploaie în timp
se prelinge prin ochiurile pielii neacoperite de chit
o simt rece cum sapă clavicula spre epuizare
și curge-n ea puțin din vortexul nou
atât cât hăul să coboare în glezna
plecată singură spre tăcut

Te-ai întrebat unde mi-am sădit sufletul
sub ce talpă am ascuns degetele vechi
cu ce-am cumpărat unul străin
să tastez rar egal mima
și sfoara ce leagă strâmb ziua

Haina de hârtie s-a udat între timp
nasturii i-am aruncat în Dâmbovița
așa încât mâine
goală
ne vom întâlni sub o piatră
eu căutând carapace de gândaci
tu fluierând încă
libelula

28 Octombrie 2017