sunt momente în care nu mai e nimic de spus
dar tu tot mai crezi în puterea cuvântului
și-n faptul că un cuvânt va schimba lumea
te uiți fără să vezi, asculți fără să auzi
și tragi de cuvântul ăla mort, căzut în șanț,
până când, sleit de puteri, te lași jos
și aștepți vulturii, întotdeauna ei vin să se înfrupte
întâi aleg ochii, ca să nu mai vezi
apoi buzele, să nu mai șoptești și abia apoi
trupul de-a valma, bucată cu bucată
și când va mai rămâne doar o mână de consoane
vei reuși să înțelegi cu adevărat prețul tăcerii