O vreme va fi tăcere liniștea de după zbor
coperțile se îmbracă în pene
cuvintele rămân în genunchi
cu degetele pe ochi

Floarea urcă treptele

Pe fruntea timpului
moartea aleargă după noi
iar singurătatea
cu panglica tăiată pe dealuri
se oprește într-o cameră goală
din ecou

Sunt atâtea sanatorii în cuvinte
câte amintiri într-o pungă

9 Iunie 2018