Te iubesc infinit Lu,
sopteau buze calde la urechea mea, si inima imi tresalta de emotie. Trecuse o vesnicie de cand se formase gheata in sufletul meu.Parca as fi fost in Era Glaciara. Uitasem sa mai simt tremurul interior si fiorii ,sageti fine ale iubirii.Uitasem si ca privirile pot fi adanci ca marea si ca poti sa te strecori printre ele pana in strafundul sufletului.Si asa ,m-am lasat purtata de cuvinte :te iubesc infinit Lu...Descopeream o alta dimensiunea , imi era cald si bine ,iar visele frumoase erau ingaduite.Era taramul primavaratic al povestilor de iubire, locul unde te indragostesti fulgerator si crezi ca iubirea este vesnica , iar conversatiile , poezii . Deschisesem ochii mari,mirati de frumusetea din jurul meu si de lumina ce nu mai durea.Atat timp fusesem inconjurata de intuneric....Ma imbracam in el si il purtam ca pe o rochie ce imi acoperea goliciunea.Acum puteam sa pasesc fara teama de a-mi fi vazute urmele adanci si urate.Disparusera...