am mers până am dat de cuvinte neprietenoase și apă
sfânta vineri ținea doliu după joia trecută de prima tinerețe
prima carte a bibliei se lăsa de limba pământului

eu și cifra 666 puteam fi văzuți înnoptând în locuri cu vibrații puternice
muzica mi-a ținut de urât până când cineva din primele rânduri a observat
maestre
cărțile dumneavoastră nu sunt de găsit
aș putea să-ți dau ca exemplu o duzină de nume
dar prefer să fiu invitat la spectacolul morții

vine o vreme când vinul nu mai ajută
când prietenii își fac propria viață iar singurătatea își cere prețul
oracolul sibian are metafore de drum lung
unde să găsești un întuneric atât de promițător ca cel dinaintea Renașterii

a fost un timp când goliciunea era considerată virtute
doamne ce vibrații joase are inima ta neagră de cupă
îmi înghit limba
până la coapse
rămân frunzele și jarul nestrâns după
plecarea fricii scoală morții dintre vii
viii dintre lucrurile puse
bine
să le fie țărâna ușoară
îngerilor
atunci când oricine va avea dreptul să strige
Lazăr, ieși afară!