Geamantanul lui Dragnea s-a răsturnat peste țară. Din el au ieșit gogoșile ce plutesc la suprafață ca un rahat într-un lac cu apă sărată. Pute al naibii și nici măcar nu am ieșit cu bine din criza hârtiei igienice, cea care până în ’90 se dădea pe cartelă la cozi fără capăt. Nici măcar halatele nu ne mai sunt curate, au pete de ouă clocite de atâtea promisiuni eșuate pentru că a spune că ne-au mințit ar trebui să recunoaștem ori că suntem sensibili de proști, sau ei au fost cerberii ce și-au conceput programul distrugerii pe când noi încă nu făcusem ochi în noua lume liberă nouă pentru a face diferența între straiele de promenadă ale protipendadei și cele populare pe care le purtăm într-un amestec național cu iz de patriotism și învățăm să descifrăm limbajul democrației pe care încă o silabisim și pe care nu cutezăm să ne-o asumăm, dar măcar masa să fi fost plină, să fi știut și noi din ce merinde pline cu e-uri mâncăm încă din castroane de lemn visând la cai verzi și astronave în bătătură. În biserici se scriu alte file pe care se trasează cu creionul chimic harta trădării pe arginți și taleri grei ai neamului fără noroc, blestemat să fie furat și aruncat la coșul de gunoi. Învățământul a devenit electronic fără să aibă dotările necesare, el se face de la distanță și rămâne prizonier distanțării sociale la propriu și la figurat. Tot mai multe generații iau aerul în piept și pleacă, au doar bilete de dus cu toate ofertele low-cost ce-i invită să se întoarcă.Valorile învață și ele mersul pe degete și privesc lumea cu susul în jos, privesc de la baza piramidei sociale până când dispar ca simpli cetățeni cu spatele încovoiat de kitschul maneliștilor ce tind să devină iluminații ocaziilor ieftine din iarmarocul negocierilor politice. Totul se vinde, ce se poate se cumpără, neamul nemuritorilor intră în vrie, iar țara flămândă își dă de bună voie bogățiile pe trofee plagiate.