viața netrăită își cere drepturile și libertățile stabilite prin lege
dar nimic nu mai poate opri bulgărele pornit la vale
și avalanșa mătură totul în calea sa.

am închis ochii și L-am văzut: Isus coborând de pe cruce
era trist, tremura ca o frunză-îngălbenită
și ducea toate rănile lumii învelite-n staniol (suntem pudici când vine vorba de umanism)

ultima frunză se încăpățânează să rămână aninată pe perete
știm că este pictată cu sufletul și cu sânge viu
dar așteptăm în taină ca ploaia să o șteargă amăgindu-ne că vom vedea speranța murind