viscoleşte afară. pun de-o cafea
ca viaţa mea fără dulce.
pentru ziua de azi, mulţumesc Doamne.
fac cruce: duc mâna la frunte, izvorul de gând,
sălaşul Duhului Sfânt.
cobor, trec pe lângă inimă, opresc în plexul solar,
centrul templului de pământ a Dumnezeului Tată,
că pentru el sunt făcut.
ridic mâna la umărul drept, loc aproape de tâmplă
de unde coboară cuvântul, Dumnezeul fiu,
pe care cu dreapta îl scriu răstignindu-l.
ating umărul celălalt şi mă înfior:
al cui loc e aici pe umărul meu, negat cu Amin?
involuntar fac gestul alungării
unui sâcâitor bărzăun.
mai fac încă o cruce, mare, că dracu-i bătrân.
Doamne ajută!