sunt sigur că există un înțelept care ar vrea să mă ierte
cineva cu patimi ținute în frâu
și gânduri ascunse

nimic din firea mea nu trădează lucrarea mâinilor
din împlinirea anumitor cuvinte
rămâne o urmă de îndoială
de parcă nimeni nu ar putea opri clopotele ce anunță
trecerea morții prin lume

cumpăr lucruri greu de ghicit
precum intențiile unei femei care își ascunde sângerarea
să poată ieși din dragoste sfântă
deși rugina pe sâni începe să coacă

până la cântecul scris pentru cinstirea culesului
mă simt unic în fața măreției apei din mine
nu pot scăpa de gustul iubirii ce ne apropie atât de mult încât semănăm
omului din cer

îi mulțumesc
cu dorința față de ce nu-mi este permis
mă folosesc de ziua de mâine ca
de
trupul tău
îmi ajunge să sper că răul va trece peste neînțelegeri
și va propune un timp în care fiecare va cina singur

nimeni nu iubește ca mine pentru că iubirea înseamnă o moștenire
a civilizațiilor ce puneau preț pe muzică
nu degeaba certau vântul să tacă
frecvențele erau despre dezastrul încălzirii globale

în locul rusiei nici eu nu aș fi permis chinei
baze militare în antarctica
dar asta cuprinde motivul altui război
iar eu nu aș putea să-mi încredințez viața unui străin care preface apa în vin
pentru simplu motiv că dependența obligă la lucruri prostești
precum dragostea

faptul că străbat singur câmpia înflorită a babilonului
ar trebui să facă mulțimea să tacă
sau frica
să aplaude