mă trezesc din nou în acel mic stomac al vieții
numit societate
cineva mă digeră și eu diger pe cineva
și nimeni nu se satură
viața mușcă din microbi și microbii mușcă din viață,
inima bate și mă inundă cu fericire
ficatul vine din spate cu alchimie dumnezeiască

creierul mușcă din toate celelalte,
și noi stăm fragili pe marginea girusurilor
și cugetăm asupra faptului că totul e logic
că biochimic și ultramicroscopic totul e logic
că macrosocial totul e floare la ureche
și pesemne la fel este și la mijloc între ele,
acolo unde sunt suverani indivizii
eul și voința
iubirea și necazurile
tot sub genunchii logicii stau

viața e un fir de păpădie
viața e un țărm mușcat de val
viața e lut și cer
și trebuie să murim ca să putem trăi
trebuie să ne târâm ca să putem zbura
viața rezistă prin înfrângere și e doborâtă dacă nu se înclină
viața e firul de paing care nu se rupe sub rouă

viața mușcă din viață mereu
viața e o mușcătură tare și bună
și tare nebună