de unii-or spune că e suprarealism
am să le spun că nu, trăirea-i pură.
nu-s arivist, de ce aş fi?
pegasul zbor vrea nu strânsură...

oglinda mă priveşte câş
în ea nu-s eu, e-o altfel de făptură,
ceva ce-am fost şi astăzi nu-s
râzând cu dinţii toţi în gură.
privesc cu detaşarea unui tâmp
la aberanta reflectare...
e-o abureală,zici? la fel ca tine zic,
mâna se duce spre ştergare...
îl iau pe cel pluşat şi şterg.
el nu, doar mă priveşte insistent.
grimasa lui îmi spune că îl doare.
îmi amintesc că la culcare
eu l-am rugat pe Dumnezeu
în zori să nu mă trezesc tânăr
că nu aş şti ce-ar fi de capul meu
şi şterg, şi şterg, şi şterg mereu,
conturul lui se stinge şi apare-al meu.
ce uşurare...

e mare zi de sărbătoare dar
azi nu dau drumul la televizor
rămână patrihoţii cu parada lor în...
eu voi rămâne-n casă în tăceri s-ascult
ecoul lupului cel vechi, trădat, vândut mereu,
schelălăind în strâmtele hotare...