ăia se călcau în picioare și trosneau sub șenile
le zburau măruntaiele precum moliile nopților de vară
și-așa, împrăștiați, cu sufletele agățate în niturile tanchetelor, se-mbrățișau cu aplaudacii ce-au să vină, mai apoi, rând pe rând, la primit insigne
celor duși le-au pus numele pe niște bolovani și peste bolovanii ăia se pișă maidanezii

în cimitir, un bătrân și-o bătrână, trag nădejde să vină vremea nunților
și-or juca, făloși tare, la nunta baiatului
plecat de acuma în armată,
dar care are să vină,
că-l așteptă mireasa și nuntașii

alături de ei, lumânările înghit zborul moliilor călătoare,
pe-a’ lor aripi, prinse, toate cărțile poștale