Dezabuzat, te-am zidit pe peretele de apus și sfârcurile au spart tencuiala ca o întrebare ce sfidează răspunsurile
câțiva sfinți rezidenți pe peretele de la răsărit și-au dat coate când ți-a apărut limba plină de albastru de metil
cuminte, lângă fata bătrână îndrăgostită de preot,
aștept să apară brațele tale ca niște note explicative
sau ca un malpraxis în formă continuantă