sunt atâtea lucruri frumoase pe lumea asta
nu pot să dorm
nu pot să-ți smulg inerția, tristețea, numai eu
calc pe aripi mici de scoică,
- știți își schimbă culoarea în funcție de lumină -
ți-am zis imprudent
prea multe lucruri,
hai să pun muzică, nu ai vrut
înțelege priveliștea de la balconul tău și aia va fi totul

plecată de la tine priveam părul roșcat al taximetristei
totul era lejer, fluid
geamurile, reclamele, sticlă curată
treceau pe lângă noi
albe, albe, albe gesturile tale rămase în urmă
aș fi vrut să îi cer sfatul, dar până la urmă nu
am îndrăznit.