ce făceam cu 25 de bani, un borcan și o sticlă
este un basm
astăzi, lipsit de sens,
e o poveste,
dintr-o lume avortată printre nori
umpluți cu ciuperci;
dintr-un timp în care doar iubirea nu era pe cartelă.
erau la modă măștile alea- bot de cal
și le serveam făloși cu mâzgăleli personalizate
și postere decupate, din nekerman.
chiar așa, ce făceam?
miroseam a leșie
șase zile din șapte,
dar în una luam din dulap cheia
unui sărut ce mă izbea până în tălpile
pe care purtam la vedere șosetele albe,
cu fir întors,
din bumbac.
nu-i nici un secret-
adunam bani de-un bilet și un suc,
la cinema, pe ultimul rând, prin aripi de vânt
atât
și era de ajuns să mă fac poet;
plesneam cuvinte despre care auzisem prin ziare.
aveam un suflet cârpit.
pe o parte maidanul mă prindea cu vraja lui
în fibre ale unor aventuri ce-aveau să-mi fie hrană
dincolo de timp.
pe cealaltă parte,
dragostea
- hoața care mi-a luat toate jucăriile.
le-a topit,
le-a făcut miez de dor.
altul n-a mai fost…