eram tineri și copacii erau mai înalți
dragostea nu se ambala în PET și minciuna o striveam sub călcâie
ne povesteam viața
uneori împrumutam unul altuia durerile maligne
totul era un carnaval fără măști și noi simple gradații ale timpului
căutam îngerii pictați de Caravaggio
cei desculți și zdrențăroși rătăcind prin taverne
materia se reducea la cuvintele de neînțeles șoptite după o noapte de dragoste
pe care le împachetam în lungi cărți poștale trimise
din baie
de la băcănie
din tramvai sau de la policlinică
fără autocorrect
italice
bolduiri sau alte chelcășozuri
scrisori către nicăieri doar pentru a ne convinge că pământul e rotund
atenți la bastonașul lui "a" încheiam apoteotic cu
imperativul și inemoționalul
nu mi te depărta!
aproape ordin de front
eram datori vânduți timpului și căutam disperați
o clinică unde chirurgical puteam lungi linia norocului