bucata mea de cer
am ales-o
legănat pe picioarele bunicii,
la umbra nucului, în bătătură.
aș fi luat mai mult,
dar frunzele se jucau
într-un vânt tăcut
și-mi furau ,
mai în joacă, mai fără folos,
albastrul cald,
lăptos.
mi-a fost senin,
mi-a fost și ploi,
cuminte și umbrar mi-a fost,
prieten de nădejde
în nopțile când ne ascundeam
de stele,
ele de noi.

am rupt din cerul meu,
bucată cu bucată,
și-am dăruit cu zâmbet,
cu lacrimi,
la pachet,
celor din viața-mi ca,
pentru vreodată,
să ne regăsim,
stol de zburătoare albastre.

am păstrat un strop,
o pată,
pe care am desenat timpul
în forma clipelor,
hartă a neuitării;
în piept,
ascuns,
păstrez fir albastru, deșirat,
să cârpim cerul,
bucata mea, a ta…