în diminețile alea,
fiecare răsărit era o pată albă pe un cer negru,
de parcă regizorul vieții ar fi rămas cu capul în nori.
și noi, îngrămădiți în niște țoale gri,
devenisem pe o parte albi, pe alta negri,
cu privirile pierdute sub hipnoza decorului.
doar gândurile ne erau colorate.

toate visele-s în alb și negru,
dar când te trezești,
povestea lor o vezi colorată.

faci 89 de pași și crezi că ai trecut dincolo,
dar dincolo e lumea celor-fără-vise;
să povestești, n-ai cui.