din cerul meu cu șapte inele
zăpezile morții cad albe și grele
de prea mult ce-au fost urâte privite
cu gânduri ascunse și nepotrivite

de ceilalți ca noi aflându-ne sensul
în timpul de jale intensul imensul
născocitorul de lucruri impare 
când nașteri și cărți mai scumpe mai rare
 
apucă să scoată mereu la lumină
mândria de-a fi și noi fără vină
din cerul sculptat de șapte inele
iubirea-n zăpezi dintre cele mai cele

mă-mbată ca vinul ales de susan
iar moartea mă iartă o dată în an