ascunsă de lume
ca o crimă perfectă
scrii poezii pe care sa fiu al dracului de le-nțeleg
intru pe furiș
dezbrac cuvintele
le pipăi cu voluptate și senzorialul îmi dă eroare
totul e mineralizat în tine
cântecul tău trist fuge spre roșu
ca și Universul
îți spuneam că niciodată nu se întâmplă ca un lucru să ocupe același spațiu
în același timp cu alt lucru
dacă totuși vei afla
să fugi
asta e dragoste
o dezamăgire puțin mai organizată
nu mai deschide fereastra
va intra o altă zi
te vei simți iremediabil de bătrână