Vara justițiară,
vara pedepsei exemplare
pentru românii sportivi n-a început —
azi, mâine, poimâine,
răspoimâine cel târziu, de-un Sfânt Ilie
cade un mit, ne va lua dracul
nimicitorul solar
din zgura Parisului
din iarba londoneză
un nume de eroină, o ambasadoare,
pe regina noastră
number 1 la Wuhan

Prima oară,
ca un glonț de minim un an sau ca o rafală
de doi, patru, mai nou chiar opt
ani de stat pe tușă (ani de tortură psihică,
vor fi de fapt înjumătățiți, însă
rana pronynțării și-n presă persistă)
dezonorarea se-apropie de steaua noastră,
simt cum o doare gândul căderii
nu doar în clasamentul mondial —
au întrecut-o trei-patru colege-rivale,
compatriote,
de-același sânge, mai nord-dunărene
cu puțin
decât ea, aromânca neaoșă,
o vor întrece toate jucătoarele lumii,
o vor lăsa looser

Compatrioți,
și-a spus ultimul cuvânt
apărarea sa,
dar contează fenomenal
sinceritatea declarației și probele bune,
atuurile sale, de infirmare-a "dopării"

Mai contează mult ruga,
sprijinul "martorilor" din cerurile
către care dădea Simo semn smerit
de victorie românească
în fiecare final de
partidă — perfectă operă jucată de ea

Va mai conta susținerea noastră viitoare,
protestul pentru "eliberarea"
celei puse la zid

Brack Simona, fă recurs la Lausanne,
să nu te lași umilită de zbirii Londrei,
joacă și atuul protestului contra WTA,
ei nu pot fi pentru unii mumă,
iar pentru alții "ciuma",
au mai greșit-o din Federația de Tenis
și cu Novak Djokovici,
în Australia, acum un an și jumătate,
îs arși, prăjiți și ei la circiumvoluțiuni,
pe unii jucători din Occident îi tot iartă
cu rețete speciale, să se dopeze ca porcii,
pe alții nu-i mai iartă nici marele preot
al Bisericii Anglicane, Părintele Charles,
trăitor mult timp în țara Simonei