ce-i apa-n cascade?
un strigăt de jale, un strigăt de joacă?
o fi punctul culminant
după ce s-au mângâiat
o vreme,
în dragoste,
pământul și râul fără o coastă.

știu că prelungirea noastră are forma apei,
că nu-i nevoie de trup,
oricum,
te văd pretutindeni.

liniștite,
apele își așează pletele pe mal
și malul doarme
și zâmbește în somn;
că, de-am fi de lut și dragostea ar fi o apă,
ne-am topi,
am deveni noroi.
chiar și așa am fi împreună
până când apa nu va mai fi
și noi
am redeveni țărână.

dar suntem din cuvânt șoptit,
în zi de odihnă,
fără trup;
prin noi curge dragostea și arde,
alunecă în toate formele,
culminează-n cascade.