răsăritul să-l cauți
și tot nu e de ajuns
trebuie să-l primești
adânc în inima ta

umbra și zidul acela
plin de capete sparte
betoane, gratii și izmene
în balansoar legeni negarea

ai bucățica ta de lumină
frunza ta cade peste raza de soare
pe sub care melcii se ascund
după lungi călătorii nocturne

undeva, în tine, e surpinderea
și un pic de uitare
așa te poți bucura de tine,
de verdele crud ce-ți răsare din trup

nu închide porți,
zidul doar ascunde răsăritul,
nu îl îngroapă
cât timp îl mai vezi
nu ești orb