acolo copilul
și-ar fi atârnat coarda cu mânere trandafirii
și-ar fi mângâiat, închipuiți, ursuleții
cu degete de grădinar ar fi intuit
viitoarele semințe nepervertibile

departe de cădere ar fi alunecat

prin fața instanței oamenilor mari
el ar fi trecut
ca o libelulă ca un fluture ca un copil!
zadarnic aproape ei ar fi întors capetele
încercând să ghicească numele parfumului
ce le intersecta vanitățile

el ar fi zburdat ar fi zburdat lăsând un fel de semne
numai păsărilor numai cerului accesibile
cu aroma obrajilor înveliți în catifea
copilărește și-ar fi atins genunchii
ar fi savurat „clipa aceea” egală cu veșnicia
din nou și-ar fi pus aceeași dorință
poate în alte cuvinte formulată

ar fi simulat
existența șotronului
aripile de sub pământuri ale copacului
ar fi scâncit ar fi dat să vorbească ar fi povestit:

căci totul nu era decât o poveste!

și noi
așa de mari
așa de nu știu cum
am fi cedat
gestului său uriaș
de a ne pune
împreună
inimile