apele se scurg spre vale
niciodată către deal
le pui stavile rivale
rezervoare fără-egal

totuși lași printr-o spărtură
să se scurgă în aval
un surplus numit scursură
ca un cântec din caval

apele sunt puse-n sticle
din butoaiele de lemn
ori din vase vechi, din bocle
le sfințește-un preot demn

e potop când se rup norii
cum să scapi de-așa urgii
din canal cu apa morii
se nasc valuri de furii

de băut e apa plată
ori tratată în vreun fel
doar că-n plastic e-ambalată
reciclat la-înalt nivel

unii spun că apa mării
face bine la copii
iară cea din dosul gării
numai porcilor zurlii

ape bune - minerale -
precum cea de Biborțeni
din izvoare abisale
vândută-i la dobrogeni

multe locuri sunt sfințite
de-al izvoarelor alint
au în gusturi primenite
chiar și-arome de iacint

apele se rup, știm bine
la femeia în dureri
fericită-i doar în fine:
prunc în brațe - noi plăceri

și în sticle și în plastic
unii spun c-ar fi venin
ce cred eu: e-un zvon sarcastic
de contrat cu vin pelin

ce-i în plus de la oricine
unora li-i de folos
orice rău se schimbă-n bine
nu-s toate... cu susu-n jos

viorelelor în vază
apa le-o împrospătez
cât mai sunt cu mintea trează
sigur sunt că nu visez

apelor ce-s curgătoare
și-acelor ce stau pe loc
cristaline ori murdare
scriu elogiu cu-al meu toc