Uite mângâi obiectele cu care scriu
Sunt fetișistă cu stilourile caietele cuvintele mele

Mecanica ochiului rotativ al orașului mă oglindește cu fustele ridicate deasupra genunchilor că să pot urca pe bicicletă
Ea e albă și eu am transferat nevoia de Prince charmant în partea mea masculină
Galopez sur le vélo blanc spre inima mea închisă în orașul lor
Scriu și apoi fac focul cu caietele umplute de tous les délires amoureux

Pourquoi écrire encore ?
Stiloul-sabie mi-e corodat de aluziv
Cuvintele devin superstiții intelectuale

Dar tu îmi ceri să-ți scriu
Spui că doar așa percepția timpului se eliberează de dogma artificială în care am fost educați
Că să te țin lângă mine continui să scriu
Timpul devine corpul meu care întinerește veșnic în burtă paginilor
Corpul meu animal metaforic mângâiat de tine in felul acesta livresc

Rugăciunea scrisului e declarația mea de dragoste
Către tine daimon parfumat cu ierburi interzise

Dragostea noastră a creat atâtea avataruri
Voiam doar să ne întâlnim în toți îndrăgostiții posibili

Ce apa care ritual care morală ne va salva de l'inévitable mort ensemble
Cine ne va salva de orgasmul simultan pe care-l difuzăm in infosfera