în fundal pictând fereastră după fereastră
tehnici impecabile - toamna
impertinentă hologramă.
mi-era oarecum bine
oarecum leneveam spărgeam între dinți iubirea
boabe de struguri.
mai simțeam cum mă strecor din mine
cu pași de pisică
și mă transform arămie prin parcuri aiurea.
zi oarecare de luni
perfectă pentru nonșalante sustrageri
muzici atenuate, de suprafață.

(mai lasă-te și tu surprinsă de întâmplări
nu știi ce exercițiu util
citește mai bine http://www.jungiananalyticpraxis.com/individuation_lecture
Inanna Inanna
nu-i un mit prea comod
look! my Self is corrupted by my Animus!)

dintr-o tristețe sau boală
străina rămăsese fără privire
irișii ei despicați trimiteau țipăt de lilieci
așa că eu n-am mai plecat.
veșmânt după veșmânt
până la piele până la os până la tine
pe toate le-a smuls.
privește-te! recunoaște-te!
eram două gemene despuiate - deja mă urăsc -
doar că oasele ei
se zidiseră în ultima poartă.
eu cine sunt
banală, de cealalată parte a întâmplării.