Oroarea

în acel an printre noi a pătruns pe neobservate
oroarea; fusese ascunsă, ferecată în lanțuri,
dar au eliberat-o, a pus stăpânire pe toate spațiile
goale pe care le-a putut descoperi, le-a umplut
până la refuz
a găsit o cale de a se propaga prin aer ca
undele radio lăsându-ne lipsiți de apărare,
ne-a stăpânit și mintea și viscerele.
de-atunci orbecăim prin câmpurile Terrei
și nu mai căutăm, și nu mai vrem nimic
suntem flegmatici demonstrând că tolerăm
totul, totul! și ne împăcăm, ne resemnăm cu
orice verdict dat de instanțele rapace, cu orice
pedeapsă capitală și doar dăm resemnați din
umeri când ne auzim numele pe lista condamnaților
nu vedem ce se întâmplă în jurul nostru
credem că vom fi cruțați, că lancea ascuțită n-o să ne ajungă,
ne-a ajuns!
oroarea e stăpâna lumii!