ne socotea prin scădere, primind sărutul. apoi întorcea surâsul către altul. erai altfel decât ceilalți, răsucind un fior de teamă. când vorbeai de fum coborau printre noi făpturi slabe. pre limba ta ne urneam într-un șir lung, pe dinăuntru. fără să cunoaștem ieșirea. obișnuiți să ne trezim în zori în altă parte, cu glasurile frânte de zbor. aruncam peste umăr cu poezii, motiv de neliniște punctele. căzute să acopere cu semne miraculoase. și ce era în plus într-o singură zi se întâmpla. mi-ai spus, du-te de aici, oamenii sunt. obișnuiți. să citească puțin. cât să se audă, picurând ceară pe mâna prietenului comun. murind la picioarele unui zid de aceeași mărime. așezând sub limbă câte un păcat pe zi pentru stimularea credinței. te așezam pe o piatră și piatra creștea îmbrățișându-mă strâns. dintr-o copilărie aveam prea puțin de ales. cineva care să ne semene. într-un joc al deschiderilor cavernele memoriei.