°°°

el
bea vodkă direct din sticlă are o cicatrice la colțul sprâncenei
stângi un crucifix legat cu sfoară la gât
mă privește insolent își umple pipa cu tutun tilbury
port rochia femeii care așteaptă
îmi dezgolește genunchii nu mă amăgi ru-sal-ka
îl las să plângă își îngroapă fața în pumni
nemișcat îl cheamă serghei ori igor sau poate-am uitat
știu
avea un ochi foarte trist și albastru
și

plec
las geamurile deschise sur les feuilles mortes
yves montand de treizecișiopt de ori pe versuri de jacques prévert
te privesc într-un anume fel
am zâmbetul acela știi tu al pisicii de cheshire
și ochii ți se fac violeți apoi negri albaștri cenușii verde transparent. inutil din nou n-am să te cred. iarăși verzi cu iris sidefiu
sunt o-chii-ce-lor-ca-re-plea-că solveig
se-nțelege
poți să mă numești cum vrei sunt mult crescută în
adâncimile memoriei tale
a brațelor tale
o-dată-de-două-ori-de-cine-știe-câte-ori

din spate pândește iarna. are
luna lipită de ferestre se tânguie în sunet de saxofon și flaut

în noaptea asta mă vor linge-prelinge-ninge toate dorurile de tine

dar și-aceasta știi deja